Fluxuri

Fluxurile în QUIC oferă o abstractizare simplă a unui flux de octeți ordonat.

Există două tipuri de fluxuri de bază în QUIC:

• Fluxuri unidirecționale care transferă informațiile într-o singură direcție: de la inițiatorul fluxului la receptor.

• Fluxuri bidirecționale care permit ca informațiile să fie transmise în ambele direcții.

Oricare tip de flux poate fi creat de oricare dintre capetele conexiunii, poate trimite informații amestecat cu alte fluxuri și poate fi anulat.

Pentru a trimite date printr-o conexiune QUIC, unul sau mai multe fluxuri sunt folosite.

Controlul debitului

Debitul fluxurilor este controlat individual, permițqnd ca unul dintre capete să limiteze memoria alocată și să aplice presiune înapoi. Crearea de fluxuri are, de asemenea, debitul controlat, cu fiecare dintre sisteme declarând ID-ul maxim pe care este dispus să îl accepte la un moment dat.

Identificatorii fluxurilor

Fluxurile sunt identificate de un integer unsigned pe 62 de octeți, numit și ID-ul fluxului (Stream ID). Cei mai puțini semnificativi doi octeți ai ID-ului sunt folosiți pentru identificarea tipului fluxului (unidirecțional sau bidirecțional) și inițiatorul fluxului.

Cel mai puțin semnificativ bit (0x1) al id-ului identifică inițiatorul fluxului. Aplicațiile-client inițiază fluxuri folosind numere pare (acelea cu cel mai puțin semnificativ bit setat pe 0); servere-le inițiază fluxuri folosind numere impare (cu bitul setat pe 1);

Al doilea cel mai puțin semnificativ bit (0x2) al ID-ul fluxului diferențiază între fluxuri unidirecționale și bidirecționale. Fluxurile unidirecționale au acest bit setat pe 1, iar fluxurile bidirecționale au acest bit setat pe 0.

Paralelismul fluxurilor

QUIC permite ca un număr arbitrar de fluxuri să funcționeze în paralel. Un capăt al conexiunii limitează numărul de fluxuri paralele active prin limitarea ID-ului maxim pe care îl poate avea un flux.

ID-ul maxim al fluxului este specific fiecărui capăt și se aplică numai sistemului care primește această setare.

Trimiterea și primirea de informații

Sistemele folosesc fluxuri ca să trimită și să primească informații. Acesta este, în fond, scopul lor principal. Fluxurile sunt abstracții de octeți ordonați. Fluxurile separate nu sunt, totuși, livrate în ordinea originală.

Prioritizarea fluxurilor

Multiplexing-ul fluxurilor are un efect semnificativ asupra perfomanțelor aplicației dacă resursele alocate fluxului nu sunt corect prioritizate. Experiența cu alte protocoale care fac multiplexing, cum ar fi HTTP/2, arată că strategiile de prioritizare eficiente au un efect pozitiv asupra performanței.

QUIC, în sine, nu oferă cadre pentru prioritizarea informației. În schimb, se bazează pe primirea prioritizării de la aplicația care folosește QUIC. Protocoalele care folosesc QUIC au posibilitatea de a defini orice schemă de prioritizare care se potrivește semanticii proprii.

Când HTTP/3 este folosit peste QUIC, prioritizarea este făcută în layer-ul HTTP.