Osificarea
Internetul este o rețea de rețele. Există dispozitive instalate pe internet în multe locuri diferite care se asigură că această rețea de rețele funcționează cum ar trebui. Aceste dispozitive, sisteme care sunt distribuite pe rețea, sunt ceea ce numim middlebox-uri - echipamente care sunt poziționate undeva între două sisteme și care sunt părțile principale implicate într-un transfer tradițional pe rețea.
Aceste echipamente servesc mai multe scopuri diferite, dar cred că putem spune cu siguranță că sunt puse acolo pentru că cineva crede că trebuie să fie acolo astfel încât lucrurile să funcționeze cum trebuie.
Middlebox-uri redirecționează pachete IP între rețele, blochează traficul răuvoitor, fac NAT (Network Address Translation - traducerea adreselor de rețea), îmbunătățesc performanța, unele încearcă să spioneze traficul care trece prin ele și așa mai departe.
Ca să își poată îndeplini sarcinile, aceste sisteme trebuie să aibă cunoștințe de rețelistică și despre protocoalele pe care trebuie să le monitorizeze sau să le modifice. Pentru acest scop, rulează aplicații software, iar aceste aplicații nu sunt mereu actualizate frecvent.
Chiar dacă sunt componente care fac internetul să funcționeze, de multe ori nu țin pasul cu ultimele tehnologii. Mijlocul rețelei, de obicei, nu se mișcă la fel de repede ca marginile - aplicațiile-client și server-le din lume.
Protocoalele de rețea pe care aceste echipamente ar vrea să le inspecteze și despre care ar vrea să stie dacă sunt OK sau nu au această problemă: aceste echipamente au fost publicate cu ceva timp în urmă, când protocoalele avea un set de caracteristici, valabil la acel moment. Introducerea unor noi funcționalități sau schimbări în comportament care nu erau cunoscute atunci sunt considerate rele sau interzise de aceste echipamente. Astfel de trafic poate fi oprit sau întârziat până la punctul în care utilizatorii nu își mai doresc să folosească funcționalitățile.
Asta se numește "osificarea protocoalelor".
Schimbările TCP "suferă", de asemenea, de osificare: unele echipamente între o aplicație-client și server o să identifice opțiuni noi TCP pe care nu o să le recunoscă și o să blocheze întreaga conexiune. Dacă le este permis să detecteze detalii legate de protocol, sistemele învață cum ar trebui să se comporte protocoalele de obicei și, cu timpul, devin imposibil de schimbat.
Singura metodă eficientă de a preveni osificarea este criptarea a unei bucăți cât mai mari din comunicare pe cât posibil, astfel încât middlebox-urile să nu poată vedea detalii ale protocoalelor care trec prin ele.
Last modified 3yr ago