Server push

Trimiterea de către server în HTTP/3 este similară cu cea descrisă în HTTP/2 (RFC 7540), dar folosește mecanisme diferite.

O trimitere de către server este, efectiv, răspuns la o cerere pe care un client nu a trimis-o niciodată!

Trimiterile de către server sunt permise numai dacă clientul a fost de acord cu ele. În HTTP/3, clientul stabilește o limită pentru cât de multe trimiteri acceptă, informqnd server-ul care este ID-ul maxim de flux. Trecerea peste acea limită va cauza o eroare de conexiune.

Dacă server-ul consideră probabil că clientul dorește o resursă în plus, pe care nu a cerut-o, dar pe care ar trebui să o aibă oricum, poate trimite un frame PUSH_PROMISE (prin fluxul de cerere) arătând cum arată cererea pentru care trimiterea este un răspuns, și apoi să trimită răspunsul în sine printr-un nou flux.

Chiar și atunci când s-a spus în prealabil că trimiterile sunt acceptate de către un client, fiecare flux individual poate fi anulat la orice moment dacă clientul consideră necesar. Atunci trimite un frame CANCEL_PUSH către server.

Problematic

Încă de când această funcționalitate a fost discutată prima oară în dezvoltarea HTTP/2 și apoi, după ce protocolul a fost publicat pe internet, această funcționalitate a fost discutată, displăcută și lovită în nenumărate moduri pentru a o face utilizabilă.

Trimiterea nu este niciodată "gratuită", deoarece, chiar dacă salvează jumătate de round-trip, tot folosește lățime de bandă. Este deseori greu sau imposibil ca server-ul să știe cu un nivel ridicat de certitudine dacă o resursă ar trebui să fie trimisă sau nu.